Considerată cea mai dificilă lucrare pentru violoncel, Simfonia concertantă de Prokofiev impresionează prin intensitate și claritate. Programul serii este completat de Simfonia nr. 5 de Mahler, o creație monumentală ce îmbină valsuri, sonorități klezmer și momente de simfonism sublim.
Sub bagheta dirijorului Leo Hussain, cunoscut pentru finețea analitică și pasiunea cu care dă viață partiturilor, orchestra promite o seară de virtuozitate, introspecție și energie incandescentă.
Orchestra Filarmonicii „George Enescu”
Dirijor: Leo Hussain
Solist: Ștefan Cazacu, violoncel
Joi, 16 octombrie 2025, ora 19:00
Ateneul Român, Sala Mare
O seară a contrastelor puternice, a emoțiilor în stare pură, a muzicii care tulbură și purifică deopotrivă. Pe scena Ateneului Român, Orchestra Filarmonicii „George Enescu” aduce în fața publicului două monumente sonore: Simfonia concertantă pentru violoncel și orchestră de Serghei Prokofiev și Simfonia nr. 5 de Gustav Mahler.
În prima parte, violoncelistul Ștefan Cazacu, unul dintre cei mai apreciați tineri muzicieni români, va înfrunta una dintre cele mai complexe provocări din literatura instrumentală: Simfonia concertantă de Prokofiev, o lucrare monumentală, construită ca un dialog între forța orchestrală și vocea profundă a violoncelului. Compusă pentru Mstislav Rostropovici, partitura pare să îmbine rigoarea arhitecturii simfonice cu dramatismul visceral al muzicii ruse. Pentru public, această lucrare devine o călătorie emoțională, un discurs sonor despre luptă, fragilitate și triumf.
După tumultul Prokofievian, universul se dilată în dimensiuni cosmice cu Simfonia nr. 5 de Mahler – o veritabilă confesiune despre viață, moarte și renaștere. Scrisă după o criză gravă de sănătate, lucrarea este un testament al rezilienței, iar celebrul Adagietto – acea pagină de o frumusețe aproape ireală – rămâne una dintre cele mai emoționante declarații de dragoste din întreaga literatură muzicală.
Într-un echilibru perfect între vigoare și sensibilitate, Leo Hussain și Orchestra Filarmonicii „George Enescu” construiesc un arc sonor între două lumi – Rusia tumultuoasă a lui Prokofiev și imperiul melancolic al lui Mahler.
Este, fără îndoială, un concert de neratat: o seară în care muzica nu doar se ascultă, ci se trăiește.