Există seri în care timpul se suspendă, iar sunetul devine o formă de rugăciune. Recitalul pianistei Elisabeth Leonskaja, desfășurat la Ateneul Român, este o astfel de seară. Una dintre cele mai mari pianiste ale epocii noastre revine pe scena bucureșteană pentru a interpreta ultimele trei sonate ale lui Beethoven – un ciclu al spiritului, al introspecției și al luminii.
Luni, 3 noiembrie 2025, ora 19:00
Ateneul Român – Sala Mare
Program:
Ludwig van Beethoven
• Sonata nr. 30 în mi major, op. 109
• Sonata nr. 31 în la bemol major, op. 110
• Sonata nr. 32 în do minor, op. 111
Născută la 23 noiembrie 1945, Elisabeth Leonskaja împlinește anul acesta 80 de ani. O viață închinată muzicii, o carieră desfășurată pe marile scene ale lumii, o prezență emblematică pentru noblețea școlii pianistice ruse. În 1964, la doar 18 ani, câștiga Premiul I la Concursul Internațional „George Enescu” de la București, eveniment care avea să-i marcheze definitiv destinul artistic. România a rămas, de atunci, un loc al recunoștinței și al revenirilor – scena unde tânăra artistă și-a început ascensiunea și unde astăzi, la 80 de ani, este celebrată cu aceeași emoție.
În interpretarea Elisabeth Leonskaja, Beethoven nu este doar un compozitor, ci un interlocutor interior. Ultimele sale sonate, scrise la hotarul dintre suferință și revelație, devin prin mâinile sale meditații sonore despre tăcere, lumină și eliberare.
Concertul de la Ateneul Român nu este doar un omagiu adus unei cariere exemplare, ci și o celebrare a forței artei – acea forță care transcende timpul și emoționează, la fel ca acum șase decenii, când o tânără pianistă din Tbilisi cucerea inimile publicului românesc.
În 23 noiembrie 2025, marea pianistă Elisabeth Leonskaja împlinește 80 de ani – o vârstă rotundă care marchează nu doar timpul, ci și o viață dedicată integral muzicii. Considerată una dintre ultimele mari reprezentante ale școlii ruse de pian, Leonskaja este un artist rar, în care rigoarea și sensibilitatea se întâlnesc cu o forță interioară aparte, transformată, de fiecare dată, în sunet pur.
Drumul ei a început devreme și a fost presărat cu momente de grație. În 1964, la doar 18 ani, tânăra Elisabeth cucerea publicul românesc și juriul internațional câștigând Premiul I la Concursul Internațional „George Enescu” – o performanță care i-a deschis porțile Conservatorului de la Moscova, unde a fost admisă fără examen. România a devenit, astfel, nu doar o etapă în formarea sa, ci o parte din propria ei biografie artistică.
De-a lungul deceniilor, Elisabeth Leonskaja a cântat pe cele mai mari scene ale lumii – de la Musikverein la Carnegie Hall, de la Festivalul de la Salzburg la Filarmonica din Berlin. A colaborat cu dirijori legendari și a lăsat în urmă interpretări de referință din Beethoven, Schubert, Brahms sau Rachmaninov.
Dar dincolo de virtuozitate, rămâne noblețea gestului, discreția și eleganța unui artist care nu a căutat niciodată gloria, ci adevărul din spatele fiecărei note. În interpretările ei, muzica nu este spectacol – este confesiune.
România o revendică și o sărbătorește cu emoție pe cea care, la doar 18 ani, aducea la București nu doar talent, ci o promisiune de măreție artistică. O promisiune împlinită, după opt decenii de dăruire și artă.