Prima premieră a noii stagiuni a Teatrului „Stela Popescu” – „Anatomia mașinăriei umane. Un teatru cu ziduri împrumutate” (2025–2026) – aduce pe scenă o întâlnire de excepție între artă, literatură și dans: De Profundis, după Oscar Wilde, un spectacol semnat de Răzvan Mazilu.
Premieră pe 19 noiembrie, la Sala Oglinzilor – Muzeul Național de Artă al României
Evenimentul marchează o dublă premieră – una artistică și una simbolică. Pentru prima dată, un spectacol de teatru se va desfășura la Muzeul Național de Artă al României, în splendida Sală a Oglinzilor, un spațiu încărcat de istorie și rafinament. Este începutul unui parteneriat incitant între Teatrul „Stela Popescu” și MNAR – o punte între arte, un dialog între frumusețea plastică și cea teatrală.
În distribuție:
ăzvan Mazilu – Oscar Wilde
Tudor Cucu-Dumitrescu – Lord Alfred Douglas
Regia, coregrafia, costumele și coloana sonoră sunt semnate de Răzvan Mazilu, scenografia aparține Oanei Micu, lighting designul este realizat de Costi Baciu, iar Daniel Măndiță semnează consultanța de tango argentinian.
Dramatizarea este realizată de Răzvan Mazilu, după De Profundis de Oscar Wilde și Oscar Wilde și eu însumi de Lord Alfred Douglas.
„Construim acolo unde nu sunt ziduri.”
„Așa cum aranjează uneori Destinul lucrurile, mi-a fost dat să întruchipez, de-a lungul carierei, câteva dintre personajele-efigie ale dandysmului: Sir Aubrey al lui Mateiu Caragiale, Julien Sorel al lui Stendhal, Dorian Gray.
Puțin peste douăzeci de ani au trecut de la Portretul lui Dorian Gray și iată că mă reîntâlnesc cu universul lui Oscar Wilde.
Mă reîntâlnesc cu Teatrul „Stela Popescu”, după construcția solidă a proiectului Hedwig and the Angry Inch.
Construim acolo unde nu sunt ziduri, căci „Stela Popescu” e un teatru cu ziduri împrumutate.
Mă reîntâlnesc cu Tudor Cucu-Dumitrescu, un actor ca un vârf de lance al generației sale.
Ne oglindim cu toții, împreună cu spectatorii, în apele adânci – uneori limpezi, alteori otrăvite – ale universului lui Wilde.
În apele concrete, strălucitoare, ale Sălii Oglinzilor din Muzeul Național de Artă al României, acolo unde nici Regele, nici comuniștii nu și-au imaginat că se va face vreodată teatru.
Politicul și epocile trec, teatrul rămâne.
Teatru-metaforă, teatru-dans, teatru-imagine – spuneți-i cum vreți.
Este, în fond, o poveste despre condiția umană. Povestea în care ne oglindim cu toții.”
(Răzvan Mazilu)
„De Profundis” – o confesiune scenică despre vinovăție, frumusețe, dragoste și iertare, în care esteticul devine formă de supraviețuire.
Un eveniment teatral în care oglinda nu mai reflectă doar chipul actorilor, ci și fragilitatea umană din fiecare spectator.