Distributia: Olga Tudorache, Lucian Nuta
Cateva ganduri despre piesa si restul. Piesa "Portretul Doamnei T." este cea de a treia colaborare a mea cu Doamna Olga Tudorache, dupa "Noiembrie" (in 2003 la TNB) si "Peste cu mazare" (in 2004 la Theatrum Mundi si 2007 la Teatrul Metropolis).
In legatura cu continutul piesei, am fost intrebata daca (si s-a si scris de altfel chiar in presa ca) piesa ar contine fragmente din viata Dnei. Tudorache, ceea ce nu e asa, sau nu in mod direct. Desi o cunosc de multi ani pe Dna. Olga, dansa niciodata nu mi-a "povestit" lucruri din viata dansei, nu mi-a facut "confidente" pe care eu apoi sa le fi folosit in piesa. Eu am scris o fictiune, si episoadele povestite acolo sant asa cum am simtit si mi-am imaginat eu ca ar fi putut sa le traiasca un asemenea personaj. Cu atat mai interesant mi s-a parut faptul ca Dna. Olga insasi si-a asumat acest text intr-un mod cvasi-autobiografic, spunand la un moment dat chiar: "Doamna T. sunt eu!", si ca mi-a povestit cum prieteni vechi de-ai dansei au "recunoscut" anumite momente din viata dansei, si chiar ea insasi mi-a spus ca sunt multe momente pe care "chiar asa le-am trait" – un exemplu ar fi printre altele scena cu fetita din mansarda care se gandeste la tatal ei si spera sa-l vada venind pe strada – eu insa n-am stiut asta, nici n-aveam cum s-o stiu, a fost numai o intuitie – si la un moment dat, glumind, chiar spuneam ca, daca a fost o comunicare intre noi legata de aceste episoade, ea trebuie sa fi fost cumva de natura "telepatica" – desi sunt medic si om de stiinta nu pot sa exclud a priori posibilitatea existentei chiar a unor asfel de forme de comunicare, mai putin intelese sau documentate stiintific in momentul de fata.
De altfel, Dna. Olga mi-a spus in repetate randuri, legat nu numai de acest text, ci si de celelalte: " Exact asa as fi scris eu, daca as fi putut sa scriu!" – iar eu, percepand jocul dansei pe scena, simt la randul meu o concordanta profunda cu modul dansei de exprimare si ca in orice moment, in fiecare secunda, fiecare modularea a vocii, fiecare privire sau ridicare de sprinceana, fiecare gest sunt exact asa cum le-as face si eu, daca as putea sa joc. E foarte greu de explicat acest exact asa, poate imposibil, pentru ca nu e o potrivire oarecare, cum si se intampla cu mai multi oameni in viata, mai ales cu cei cu care te intelegi bine, ci intr-adevar acel, poate unic, exact asa care iti corespunde intrutotul. Probabil ca acestea sunt aspecte ale unei "potriviri" mai adanci intre noi, si care a existat din prima clipa, de cand ne-am cunoscut, in seara zilei de 6 martie 1982, cand Doamna Olga a coborit, majestuoasa, scara care duce spre holul Teatrului Foarte Mic, parasit de spectatorii care plecasera de mult acasa si unde ramasesem numai eu, asteptand-o, pe jumatate moarta de frica, sub ochii unui portar nemultumit. S-a oprit in fata mea, m-a privit o clipa mijindu-si ochii, si a spus : "Mai copilule, sa stii ca ti-a calcat cineva pe fular!" si apoi, fara vreun alt cuvint, s-a apucat sa curete urma acelei talpi de pe albul fularului ca si cum pentru asta o asteptasem – si poate ca asa si era. Asta a fost, primul moment. Si asa a fost tot ce a urmat. Cumva perfect. Potrivit. O potrivire de dincolo de ceea ce poti explica simplu in cuvinte, si care nu inceteza sa ne mire, uneori cu oarecare spaima, dar mai ales cu mereu surprinzatoare bucurii. "Portretul Doamnei T." e una dintre ele – si sper sa poata fi asa si pentru cat mai multi dintre cei care vor avea ocazia sa o vada. Ana-Maria Bamberger, Aprilie 2008
Regie: Liana Ceterchi
De: Ana Maria Bamberger
Scenografie: Sanda Mitache
Data/Ora: 11 Iunie, ora 19:00
Sala:Teatrul Mic
Durata: 1h 30′
Pret bilet: 23.00, 20.00, 15.00, 12 lei
Locatie: Teatrul Mic