Opera Națională București prezintă la început de mai un titlu al repertoriului clasic universal, respectiv opera Oedipe de George Enescu, programată pentru sâmbătă și duminică, 3 și 4 mai.
Capodopera enesciană Oedipe, la început de mai pe scena Operei Naționale București
Duminică, 4 mai 2025, se împlinesc 70 de ani de la trecerea în eternitate a marelui compozitor român George Enescu. Opera Națională București omagiază memoria acestuia prin mai multe evenimente. Astfel, duminică, 27 aprilie 2025, de la ora 14:00, Foaierul Operei Naționale București a găzduit un concert, dublat de o expoziție-conferință: Enescu 70 pe înțelesul tuturor. Acest eveniment special a explicat publicului opera monumentală Oedipe, într-un format accesibil și captivant, evidențiind conexiunile profunde dintre capodopera enesciană și tradițiile folclorice românești. O săptămână mai târziu, în weekendul 3-4 mai 2025, în zilele de sâmbătă și duminică, de la ora 18:00, vom putea admira principala creație și singura capodoperă de rezonanță internațională a artei lirice românești, care se regăsește în repertoriul mai multor teatre prestigioase de operă din lume. Despre opera Oedipe, marele compozitor George Enescu mărturisea: Nu mi se cuvine mie să declar dacă Oedipe este sau nu cea mai desăvârșită dintre lucrările mele. Tot ce pot spune este că, dintre toate, îmi este cea mai dragă. În primul rând, pentru că m-a costat luni de muncă și ani de neliniște. Apoi, pentru că am pus în ea tot ce simțeam, ce gândeam, în așa fel încât mă contopeam uneori cu eroul meu. Nimeni nu m-ar crede dacă aș spune în ce stare de exaltare eram gândindu-mă la Oedipe și compunând, notă cu notă, această operă imensă. Opera enesciană a fost inspirată, în special, de tragedia Oedip rege de Sofocle. Această monumentală lucrare este considerată una dintre piesele de teatru înalt reprezentative ale antichității grecești, iar firul narativ este continuat de Oedip la Colonos și Antigona (ambele de Sofocle). Oedipe prezintă publicului un spectru larg de emoții potențate artistic și perspective evidențiate filosofic, în timp ce aduce în prim-plan arhicunoscutul mit al lui Oedip – potrivit căruia fiul regelui din Teba își ucide propriul tată (Laios) și se căsătorește cu propria mamă (Iocasta) –, într-o manieră reinterpretată de geniul marelui compozitor român, dar care păstrează proaspătă, până în contemporaneitate, semnificația și relevanța idealului tragediei grecești.