La doctor

Luni de dimineata ma prezint la Spitalul Colentina cu mama proprietate personala in vederea unei posibile internari pentru investigatii alergologice.
Imi iau portia matinala de sex din partea colegilor de trafic conforma cu parcarea in apropierea intrarii in spital. Ii explic mamei ca sunt injuraturi colegiale, ca intre vechi amici. Dupa expresia fetei cred ca n-am convins-o.
Coboram, facem slalom printr-o gloata eterogena formata din bolnavi, rude, asistente si posibili doctori, si la indicatiile unei asistente intre doua varste dar inca verde ajung la Ambulatoriu (ce mandru suna acest cuvant!).
Nu m-am putut abtine sa nu casc putin ochii spre sanii ei, intelegand de ce-mi da relatiile intoarsa din profil si din goana calului. Nu ca ar fi fost plictisita sau lipsita de amabilitate.
Ajungem in fata usii doctoritei la care aveam trimiterea dupa ce strabatem niste coridoare pe care le cred decorate cu inspiratie din catacombele Parisului. In orice caz atmosfera e reprodusa foarte exact. Dupa vreo juma’ de ora in care am facut niste scurte ture prin catacombe vizionand asistentele responsabile de repartizarea pe paturi (care, fie vorba-ntre noi nu mi-au trezit interesul, fiind niste hoaste acrite cu privirile atintite spre zona mediana a corpului meu nu din considerente de simpatie cu tenta erotica ci doar datorita faptului ca acolo tineam portofelul), se face rost de un pat. Si ce pat, Doamne, ce pat! Era un pat intre paturi, nu va exagerez! Fiindca era al zecelea intr-o incapere de aproximativ 30 de metri patrati. As fi putut foarte usor sa-l numesc tzambal, fiindca-mi amintea de camera de arest din armata. Dand dovada de un tact pe care nu mi-l banuiam nu am facut-o. Bineinteles, am fost avertizat ca meritul revine asistentelor, cu bataie directa spre portofel. Intru in salon, vad patul, si ies brusc fara sa ma gandesc la repercusiuni. Probabil ca am avut o expresie a fetei destul de expresiva fiindca doamnele din administratie au parut nedumerite.
Eu: -Ceva privat, cu niste conditii mai apropiate de conditia umana, nu exista?
Doctorita: -Nu, aici am fost si eu internata si aici se interneaza toti oamenii.
Eu: -In grota asta nu mi-as lasa nici fostele amante, daramite pe mama care e una singura si n-am de unde sa iau alta.
Doctorita: -In cazul asta faceti tratament ambulator.
Eu: -E perfect!
Si plecam incolonati spre cabinetul doctorului de specialitate, urmariti de privirile dezaprobatoare ale personalului. Nu mi-a fost rusine, desi mama mi-a spus ca am fost rau cu ei. I-am propus sa ne intoarcem si sa o internez acolo. Nu mi-a mai raspuns. Am ramas incolonati mergand in tacere… Obtinusem o victorie!
(va urma)

Locatie: CreamSideratii