CremCafe

Presupunand ca ati avut norocul de a parca pe undeva pe la Universitate, Cremcaffe v-ar putea face cu ochiul, fiind amplasata mai mult decat generos. Am ajuns seara, pe cand in spatele usii de la intrare un domn chinuia o pianina.

Presupunand ca ati avut norocul de a parca pe undeva pe la Universitate, Cremcaffe v-ar putea face cu ochiul, fiind amplasata mai mult decat generos. Am ajuns seara, pe cand in spatele usii de la intrare un domn chinuia o pianina. Acum pianina incerca, sarmana, sa se descurce cum putea pe niste teme de jazz la un moment dat, apoi pe ceva fantezie de Beethoven, dar zgomotul de cafenea populata de personaje mediocre si galagioase ii duceau eforturile catre 0. Nu ca actul artistic ar fi fost de o calitate peste limita diletantismului.
Fresh-ul de morcovi a fost excelent, l-a batut la fund pe cel de la Hilton, tiramisu excelent si el. Cafeaua (am luat o cafea Cremcaffe) a venit intr-o ceashca ce se preta mai degraba la o supa, intr-atat era de generoasa in a ei marime. Garnisita cu de toate, inclusiv o tona de frishca, avea alura unei corcituri intre prajitura si cafea. Gustul ei a fost de altfel aproape de superlativ, o treaba intr-adevar bine facuta. Preturile bune, si pentru patronii Cremcaffe dar si pentru consumatori. Serviciul promt si amabil.
Singura problema ramane ambianta de bodega creeata de fauna galagioasa si rebela… ceva in genul Laptariei.