Leneveala soarelui de toamna, cu dinti tociti ca de caine bucurestean batran scapat de furia celui mai iubit hingher al tarii, ma taraste pe linistitele stradute adiacente Caii Victoriei. Orele fiind ale amiezii, viata-si cerea drepturile prin lugubre ghiortzaieli ale burtilor plimbate peste poate. Casa Veche! Daca e sa fie ceva in drum, asta e raspunsul! Lehamitea emana din aspectul curtii, ceea ce mi-a parut a o recomanda ca optiune; n-aveam chef de fitze si pretentii de cinci stele, voiam doar sa-mi ridic glicemia tolanit intr-un scaun la soare. Chelner promt! Aduce meniurile (de altfel mestesugit alcatuite in continut). Cer un fresh, ca sa am cu cine ma consulta in alegerea pretioaselor exprimari culinare fiindca, printre atatea fineturi listate, nu e usor sa te strecori si sa alegi un fel bun de mancare. Deja devenisem circumspect. Vine fresh-ul, il gust, si ma simt ca legendarul dac, care inainte de a pleca la lupta lua cateva guri de apa din Dunare. Mai sfintit cu apa decat fresh-ul de la Curtea Veche nu cred ca era nici Burebista. Incep sa ma gandesc la cum sa o sterg mai repede. Cer bruschete; nu au. Ma mai foiesc putin si cer o pizza quatro formaggi care, ma gandeam eu in usoara disperare a clientului incoltzit, ar trebui sa fie simplu de pregatit. Vine in timp util, culmea, bine pregatita! Poate cu putin cam multa economie la gorgonzola, dar la ce patzisem cu juice-ul zgarcenia branzei a fost parfum. Sosul picant, in schimb, a fost foarte bun. Poate ar trebui sa-l imbutelieze si sa inceapa o afacere in domeniul asta. Restaurantul nu e de ei.
Locatie: CreamSideratii