Primul spectacol din noua stagiune a Teatrului Nottara aduce pe scenă una dintre cele mai memorabile eroine contemporane: Stela, personajul creat de Simona Goșu, într-o montare semnată de Gianina Cărbunariu.
O poveste dulce-amară despre o femeie care, pierzând aproape tot, continuă să lupte cu zâmbetul pe buze. Ambițioasă, cochetă, ironic-lucida Stela lucrează ca menajeră în casele celor înstăriți, observând din umbră absurditățile lumii de azi. În spatele umorului ei se ascunde însă amărăciunea unei generații uitate – cei care au traversat tranziția postcomunistă fără promisiunile împlinite ale libertății.
La prima vedere, Stela și Don Juan par a nu avea nimic în comun:
Ea – o femeie care își poartă cu umor și demnitate greutățile tranziției postcomuniste.
El – un bărbat care demitizează ideea de iubire și moralitate.
Și totuși, amândoi trăiesc aceeași neliniște: căutarea identității și refuzul limitelor.
Stela încearcă să-și găsească locul într-o societate care se schimbă mai repede decât o poate înțelege. Don Juan rătăcește prin propriile dorințe, incapabil să se oprească, mereu în căutarea unui sens care să-l mulțumească.
„Interpretările sunt impecabile. Ada Navrot este o Stela incredibil de reală, iar fiecare actor în parte nu și-a jucat, ci și-a trăit rolul.” — Ligia Pârvulescu
„Spectacolul este o atrăgătoare mixtură a perspectivelor care susțin tema centrală: umilii, săraciții și perdanții tranziției sunt ceea ce ține legată țesătura socială.” — Maria Cernat
„Spectacolul este o construcție metateatrală impresionantă… cu intercalări de teatru-în-teatru și film-în-teatru care îl cuprind și îl surprind pe spectator.” — Daniela Luca
„Tot auzim că textele clasice devin pretexte pentru o montare contemporană. Ei bine, dacă ceva este extraordinar în spectacolele regizorului Cristi Juncu, cum se întâmplă și în Don Juan de la Teatrul Nottara, nu este folosirea textului ca pretext, ci demonstrația pe viu că acesta își păstrează savoarea neclintită. Chiar dacă Molière l-a scris acum patru sute de ani. Ceea se vede cu ochiul liber sunt finețea, bunul gust, comicul subtil și actoria lucrată la milimetru. Ceea ce nu se vede, dar intră subliminal în public, îmbogățind pe nesimțite universul din fața noastră, este limba bogată și expresivă.”
– Cristina Rusiecki