Vineri, 15 mai, de la ora 19:00, Sala „Ion Caramitru” a Teatrului Național „I.L. Caragiale” din București găzduiește cea de-a 350-a reprezentație a comediei „Micul infern” de Mircea Ștefănescu, în regia lui Mircea Cornișteanu. O cifră care, în contextul teatrului românesc, înseamnă mai mult decât longevitate — înseamnă că un spectacol a reușit să rămână relevant de-a lungul mai multor stagiuni, fără să se uzeze.
Piesa are un parcurs care spune ceva despre raportul dintre valoarea unui text și contextul în care el poate sau nu poate fi jucat. Scrisă în 1948, „Micul infern” a fost interzisă la scurt timp după premieră, etichetată drept expresie a unei „presupuse reacțiuni burgheze” — o absurditate pe care autorul însuși o consemna, cu amărăciune, în „Amintirile unui dramaturg”. Reabilitată ulterior, comedia a cunoscut mai multe montări de succes, cea mai notabilă fiind cea de la Teatrul Nottara în regia lui Sică Alexandrescu, cu Silvia Dumitrescu Timică în rolul soacrei — spectacol care a atins 500 de reprezentații.
Montarea de la TNB, care a împlinit acum 13 ani de la premieră, funcționează pe aceeași miză: o comedie despre căsnicie, despre tentațiile și fragilitatea unui cuplu, despre rezistența — uneori comică, uneori emoționantă — a vieții împreună. Regizorul Mircea Cornișteanu identifică sursa longevității spectacolului în capacitatea textului de a produce recunoaștere: „umorul situațiilor și simțul replicii sunt atuurile care fac din piesa lui Mircea Ștefănescu una de succes pentru marele public, desigur alături de faptul că fiecare spectator se poate recunoaște cu ușurință în personajele piesei, indiferent de momentul în care se joacă spectacolul.”
Rolul soacrei — considerat pivotul dramatic al piesei — a fost interpretat de-a lungul stagiunilor de Ileana Stana Ionescu, Rodica Popescu Bitănescu și, din acest an, de Magda Catone. Distribuția este completată de Ilinca Goia, Iuliana Moise, Liviu Lucaci, Marius Rizea, Dragoș Stemate, Daniel Badale și Fulvia Folosea.