Qigong-ul are o istorie foarte lunga, inca din antichitate. Primul tip al acestei practici a aparut probabil in mod natural in campiile Chinei preistorice. Fermierii cu ritm lent, profund adaptati la ritmurile naturii, au observat moduri in care viata era prezenta in plante si animale si apoi, printr-un fel de antrenament, au imitat acele principii.
Istoria documentata a ceea ce stim ca este qigong dateaza de aproximativ 2.500 de ani, dar arheologii si istoricii chinezi au gasit referiri la tehnici asemanatoare qigong-ului de acum cel putin 5.000 de ani. De-a lungul secolelor, Qigong-ul a avut o dezvoltare continua si multe nume. Numele „qigong” nu a fost folosit in general pana in secolul al XX-lea. Numele timpuriu cel mai des folosit a fost dao-yin, care poate fi interpretat ca „conducerea si ghidarea energiei”.
Cele mai vechi miscari asemanatoare qigong-ului cunoscute au fost dansurile animalelor, probabil executate pentru prima data pentru a contracara efectele unui climat rece si umed. Samanii chinezi antici, purtand adesea o piele de urs cu patru ochi de aur pe cap, dansau printr-un sat pentru a alunga ciuma si demoni. Urmeaza o parada de sateni, purtand masti de diverse animale. Aceste dansuri cu postura animala au fost gasite reprezentate in arta rupestra din toata China. De asemenea, arheologii au descoperit un sicriu care continea un panou de matase bine conservat, acum faimos, cu legende si imagini.
In jurul anului 1122 i.Hr., Cartea Schimbarii (I Ching) a inregistrat pentru prima data conceptul de qi sau energie vitala. Studierea relatiei dintre cele trei puteri – cerul, pamantul si omul – a fost un pas timpuriu in dezvoltarea qigong-ului. In jurul anului 450 i.Hr., Lao Tzu, fondatorul taoismului, a descris tehnicile de respiratie in cartea sa Dao De Jing, recomandand ca respiratia sa fie colectata si lasata sa coboare in corp. Interesul pentru respiratie si forta vitala (qi) a crescut in aceasta perioada si a devenit una dintre radacinile medicinei chineze, impreuna cu conceptele de yin si yang si cele cinci elemente.
Referintele istorice indica faptul ca practicile asemanatoare qigong-ului au fost comune in gospodariile regale si aristocratice din cele mai vechi timpuri. Huang Ti (Imparatul Galben) este considerat initiatorul multor practici de sanatate si longevitate legate de qigong. Discursurile sale au fost consemnate intr-o carte numita “The Yellow Emperor’s Classic of Internal Medicine”, care a aparut pentru prima data scris in jurul anului 300 i.Hr. inca fiind considerata biblia medicinei chineze.
Incepand cu aproximativ 200 i.Hr. si extinzandu-se pana la aproximativ 500 d.Hr., budismul si tehnicile de meditatie yoga care au fost practicate in India de mii de ani au fost aduse in China si absorbite in cultura chineza. Aceste tehnici, impreuna cu alchimia interna taoista, au adus o noua era qigong-ului, care a inceput sa fie practicat la un nivel mai profund, de functionare interna. Cu toate acestea, aceste invataturi au fost tinute secrete in scopuri religioase si transmise doar la cativa discipoli special alesi din fiecare generatie.
In ziua de azi qigong-ul se bucura de practicanti din sute de tari pe toate continentele. Daca doriti sa aflati mai multe ljucruri despre aceasta disciplina straveche, va recomandam una dintre cele mai cunoscute carti qigong in limba romana, scrisa de Ovidiu Pescarasu. In acest mod veti putea patrunde mult mai usor in minunata lumea a tehnicilor energetice chinezesti.