Coin Vert Restaurant

One Response to Coin Vert Restaurant

1. Bogdan Matei says:

   13/09/2009 at 14:22

   TEAPA. TEAPA. TEAPA. La asta se rezuma experienta mea la restaurantul Coin Vert de pe Sandu Aldea. O bomba in care nu recomand nimanui sa se duca. Localul cuprinde vreo 7 mese, e plin de ciuhapi care zbiara unul la altul si, daca mai ai ghinionul sa fie si 2 copii mici in incinta, ai pus-o! Desi nu era muzica, trebuia sa tipam unii la altii peste masa ca sa ne auzim. Caldura mare, doua aparate de aer conditionat care nu functionau, fum sa-l tai cu cutitul. La toate astea, solutia lor era o usa deschisa si atat: cea de la intrare. Dupa tejgheaua barului, o ametita spala vasele. Da, ati citit bine: SPALA VASELE! Farfurii, tacamuri, pahare, tot, tot, tot. Probabil in spate e bucataria prea mica si nu avea loc o chiuveta (nici nu vreau sa-mi inchipui). Chelnerii pun paharele curate, cu gura in jos, direct pe polita din faianta verde a semineului (igiena indoielnica). Preparatele… ce sa mai zic?… Daca e sa compar cu Piccolo Mondo, as zice ca nu exista termen de comparatie! La nume or fi la fel, dar la gust… Portiile sunt mici, iar preturile mari. In 4 persoane, ne-au usurat de peste 3 milioane (300 RON) si am plecat aproape flamanzi de acolo. Totul se aduce in farfurii si castronele mici de tot. Culmea culmilor a fost cand am cerut lipie libaneza. Ospatarita aproape ca s-a rastit la noi: Nu, noi n-avem asa ceva! N-am avut niciodata, pentru ca nu avem cuptor pe vatra! (Din felul in care ne-a raspuns, inteleg ca sunt multi care cer celebra paine…) In locul painii coapte acolo, ni s-au adus felii prajite din lipii libaneze ordinare (de-alea de la super market), coapte sau mai bine zis arse. Pe la alte mese se aduceau aceleasi felii incalzite la microunde si puse in punga de plastic!!!! Dumnezeule! La desert, singurul fel cu specific era cataif. Dar nu de-ala turcesc! s-a rastit iar chelnerita la noi. Ma rog, doamnele au vrut sa incerce… Cataiful consta in doua gogosele mici, una cu branza dulce, alta cu nuci. Aia cu nuci avea gustul exact ca un mucenic de-ala moldovenesc. Cafeaua cu hell a fost buna, dar cescuta (gen expresso) era plina pe jumatate. Nota de plata era scrisa de mana, asa cum n-am mai vazut demult, chestie care ni s-a parut dubioasa si care ne-a facut sa o verificam cu mai mare atentie decat de obicei. Pe scurt: peste 300 RON cu numai 2 sticle de vin baute, iar noi aproape nemancati… Si-aici nu pot sa nu-mi aduc iar aminte de Piccolo Mondo, unde am comandat cam tot aceleasi feluri si de aduse in farfurii si castroane pentru copiiunde am plecat satui, mancarea a fost delicioasa, iar lipia pe vatra – un vis!
   Pe scurt: OCOLITI BOMBA ASTA ORDINARA!

Comments are closed.