Litoralul romanesc nu inseamna doar Mamaia si agitatie. Daca stii unde sa cauti, gasesti locuri unde nisipul e aproape gol, valurile se aud fara muzica din boxe, iar soarele apune fara multime.
Vama Veche a fost multa vreme refugiul celor care fugeau de mainstream, desi in ultimii ani a atras tot mai multi turisti. Cu toate astea, daca ajungi acolo in afara lunilor iulie si august, sau chiar devreme dimineata in sezon, gasesti o atmosfera cu totul diferita. Plaja e lunga, nisipul e fin, iar capatul de sud, spre granita cu Bulgaria, ramane destul de linistit chiar si in weekend-urile aglomerate.
Mai putin cunoscuta este zona din jurul statiunii Doi Mai, aflata la cateva minute distanta de Vama Veche. Localnicii o stiu bine, dar turistii o sar de obicei. Plaja e ingusta, cu aer de sat de pescari, iar infrastructura turistica e minima tocmai asta o face atractiva pentru cei care vor sa evite complexurile si umbrele inchiriate la suprapret.
Spre nord, Corbu este poate cel mai citat exemplu de plaja salbatica din Romania. Nu exista hoteluri direct pe malul marii, nu exista terase cu muzica tare si nu exista siruri de sezlonguri. Plaja se intinde pe aproape zece kilometri, iar cea mai mare parte din ea intra in zona de protectie a Rezervatiei Biosferei Delta Dunarii. Accesul se face pe drumuri de pamant, iar asta descurajeaza o parte din turisti ceea ce, paradoxal, o face mai valoroasa pentru cei care ajung totusi acolo.
In aceeasi zona, Sacele si Chituc sunt doua localitati care impart o fasie de litoral putin frecventata. Chituc se afla pe o limba de pamant intre Marea Neagra si Lacul Sinoie, ceea ce ii da un caracter aparte. Peisajul e aproape dezolant in sensul bun al cuvantului: apa pe ambele parti, stuf, pescarusi si foarte putini oameni. Nu e o destinatie pentru cei care cauta animatie, dar pentru un weekend de deconectare reala functioneaza excelent.
Portita este un alt punct de pe harta pe care putini il iau in serios. Accesul e dificil, drumul e prost, iar facilitatile sunt practic inexistente. Tocmai de aceea, plaja ramane una dintre cele mai salbatice de pe tot litoralul. Pescarii locali vin aici de generatii, iar natura a ramas in mare parte neatinsa. Dune de nisip, vegetatie specifica zonelor de coasta, si o liniste pe care cu greu o gasesti in alta parte.
Statiunile clasice au si ele colturile lor mai retrase. In Eforie Nord, de exemplu, zona de la capatul plajei, departe de centru, este considerabil mai linistita decat portiunea din fata hotelurilor mari. Similar, in Neptun, parcul din spatele plajei ofera un contrast puternic fata de agitatie, cu alei umbrite si un aer aproape retro, de statiune comunista reconvertita.
Plaja de la Hagieni, langa Albesti, este mai degraba un secret bine pastrat. Nu apare in majoritatea ghidurilor turistice, accesul e relativ dificil fara masina personala, iar zona inconjuratoare face parte dintr-o arie naturala protejata. Padurea de aici, una dintre putinele paduri de stejar si carpen de pe litoral, ajunge aproape pana la malul marii, ceea ce creeaza un peisaj neobisnuit pentru aceasta parte a tarii.
Un lucru comun pentru toate aceste locuri este ca nu sunt promovate agresiv si nu au investitii masive in turism. Asta le protejeaza, dar le face si vulnerabile pe termen lung, pe masura ce devin cunoscute si atractive tocmai prin contrast cu restul litoralului. Sezonul ideal pentru a le vizita ramane mai si septembrie, cand vremea e buna, apa e calda dupa vara, si numarul turistilor scade semnificativ.
Litoralul romanesc are doar 245 de kilometri, dar diversitatea lui e mai mare decat pare la prima vedere. Intre statiunile pline de turisti si Delta Dunarii exista o intreaga zona de tranzitie, cu plaje uitate, sate de pescari si rezervatii naturale care merita atentia oricarui calator care pretuieste linistea mai mult decat animatia.