Daca e sa stam stramb dar sa judecam drept, numele unui rege dac pus unui restaurant cu specific romanesc ne pune pe ganduri fiindca omul ala a incercat sa starpeasca viile…
Ntz, ntz… Proasta treaba inca de pe atunci se ivea!
Pai Burebista n-ar fi rau deloc, depinde la ce te raportezi. Fiindca mancarea de acolo e la nivelul rafinamentului dac: mai de o caciula tarabostes, de un corn de bou… Nu ca n-ar fi destul de gustoasa, dar termenul acela numit rafinament e de o absentza zguduitoare.
Lautarii in schimb zburda ca la ei acasa pe luciul timpanelor clientului pierdut in inghesuiala caracteristica restaurantului. Tzambal care-ti tremura fiecare vertebra, acordeon care umple cu armonii tziganeshti pana si ultimul gol de liniste si vioara... desavarshita vioara de carciuma cu ritmul ei alert si obraznic, sunt caracteristicile sonore pe care trebuie sa incerci sa te indopi cu mancarurile grrrasse si satzioase peste poate.
Nu s-a pornit nici o hora cat am stat pe-acolo, italienii cu care eram acolo au fost destul de incantati… ce sa mai cartesc!
Am simtzit cu adevarat ca suntem aici de 2000 de ani!
Desi… poate-ar fi trebuit sa mai plecam putzintel, poate mai auzeam si de alte ingrediente in afara de ceapa si usturoi.
Locatie: CreamSideratii